Ca lege fundamentală, Constituţia Ritului reflectă stadiul de dezvoltare, stabilind forma de guvernământ și organizarea acestuia, precum și drepturile și obligaţiile membrilor.
 
Primul articol al Marilor Constituții, revizuite în 1875 de Conventul Universal de la Lausanne, prevede următoarele: «Constituţiile, statutele şi regulamentele adoptate la 1 Mai 1786 vor fi strict respectate în toate articolele şi nu vor fi în contradicţie cu prezentele declaraţii. Articolele contrare prezentelor declaraţii sunt şi rămân abrogate de acestea.»
Cu alte cuvinte, textul din 1875, citat mai sus, se bazează pe cel din 1786, care validează de fapt toate modificările aduse.
 
Articolul 1 al Marilor Constituţii de la Berlin din 1786 spune: «Toate articolele constituţiilor şi regulamentelor întocmite de cei nouă comisari numiţi de marele consiliu al prinţilor secretului regal în 5762, care nu sunt contrare prezentelor dispoziţii, se menţin în vigoare şi vor trebui respectate cu stricteţe». Prin urmare, la rândul său și textul din 1786 se raportează la cel apărut anterior.
 
Însă, analizând toate aceste documente, se poate observa că Regulamentele și Constituțiile de la Bordeaux din 1762 nu se referă totuși la nici un text precedent. De aici, concluzionăm că reprezintă de fapt baza de reglementare istorică a Ritului nostru. Trebuie remarcat, în special, că ele nu menționează nici măcar Constituţiile lui Anderson din 1723!
 
După Conventul Universal de la Lausanne, Supremele Consilii de Rit Scoţian Antic şi Acceptat s-au reunit în mai multe rânduri… dar aceste reuniuni internaționale sunt tratate de noi într-o altă secțiune.
 
Pentru buna și riguroasa informare a cititorului nostru, am considerat oportun să vă prezentăm mai jos o traducere fidelă din limba franceză a textelor integrale, menţionate mai sus: