Dragii mei Frați și prieteni,

În calitatea oficială pe care o deţin temporar, cât şi în nume personal dați-mi voie să vă prezint o perspectivă de studiu, care poate duce în timp la deplinătatea desăvârşirii spirituale. Desăvârşirea ar trebui sa fie ţelul sublim pe care vrem să-l atingem, un amplu proces de ascultare, învăţare şi creştere.

O serie de adepţi ai Artei Regale se mulţumesc cu superficialitate să primească doar gradele simbolice, dar pe care nu le vor poseda niciodată într-o manieră eficace. Chiar dacă ei deţin un tezaur ascuns, nu sunt capabili să-i priceapă valoarea si de aceea nu vor avea niciun rezultat la final.

Dobândit firesc după circa doi-trei ani de la prima inițiere, gradul de Maestru reprezintă finalitatea unei secvențe caracteristică iniţierilor meşteşugăreşti de tip anglo-saxon, de unde se presupune că ar proveni Francmasoneria speculativă, oficializată teoretic prin «Constituțiile lui Anderson» din 1723.

Din punct de vedere istoric, acest grad a apărut abia în 1725 și poate fi considerat, fără a greşi, primul dintre «Înaltele Grade», mai ales că încă din 1733 apar referințe manuscrise despre lojile de «Scotch Master Masons» din Londra sau Bristol, primele grade scoțiene ale clasei timpurii, conferite după Maestrie. Apoi, în 1736 Sir Andrew-Michael Ramsay își ține la Paris celebrul discurs moralizator, prin care a introdus cavalerismul în Francmasonerie, atribuindu-i o mitică origine templieră. De atunci s-au înregistrat progrese semnificative și au apărut zeci de grade «scoțiene», structurate ulterior în sisteme de Înalte Grade. În ceea ce ne priveşte, putem vorbi doar de «Ritul Scoțian de Heredom sau de Perfecție» începând cu 1764 precum și de «Ritul Scoțian Antic şi Acceptat» după 1804, care au construit o ierarhie spirituală în sânul unui Ordin considerat tradițional inițiatic, atestând titlurile gradelor instituite și legendele care le structurează.

Legenda lui Hiram, care a fondat practic gradul al 3-lea, realizează „identitatea narativă” a «diasporei» masonice din întreaga lume. Dar după Măiestrie apar întrebări multiple, care rămân fără răspuns pentru cei ce nu-şi continuă perfecţionarea. Ce se întâmplă cu cei trei Companioni răi? Există loc pentru răzbunare? Când, cum și de cine trebuie făcută Justiția? Arhitectul este înlocuibil? Dacă da, de cine anume? Pe ce criterii poate fi selectat un astfel de Ales? Cum și cu cine se poate finaliza construcția Templului? Cum se va asigura transmiterea Meșteșugului? Ce să faci cu acel Cuvânt subtituit? Etc… Numărul de întrebări induse de practica scoțiană tinde la infinit, până la accederea Orientului Etern.

Ansamblul Înaltelor Grade oferă „căutătorului” un corpus antropologic de o amplitudine și de o profunzime incomparabile, pe care le poate parcurge la nesfârșit prin exercițiul colectiv al ritualurilor, precum și prin meditația asupra simbolurilor şi miturilor dezvoltate. În toată această călătorie, „scoțianul” se înarmează cu tenacitate pentru luptele pe care trebuie să le poarte în slujba idealurilor sale, conform jurământului prestat la gradul de Discipol și reiterat succesiv prin noi angajamente la fiecare grad primit.

Caracterul operativ al sistemului scoțian este dovedit de faptul că traversează al patrulea secol de existență, în continuare fiind Ritul cel mai practicat pe cele două Emisfere, în cele mai multe limbi. Asta pentru că încearcă să răspundă la eterna întrebare existențială «Cine sunt eu?» apropiat sensului interogat de Moise în Exodul biblic (3:11) şi oferind totodată mijloacele de aplicare a celebrului vers din opera grecului Pindar: «Vei deveni cine eşti… doar când vei învăţa asta!» Faptul că te cauţi pe Sine înseamnă că deja te-ai găsit, iar noi asta oferim… adică mai nimic, după cum consideră unii!

De ce să ne mai continuăm parcursul iniţiatic după cel de al 3-lea grad? În mod evident, este prima întrebare esențială pe care orice Maestru, mai nou sau mai vechi, şi-o va pune într-o bună zi. Prin urmare, anterior procesului de recrutare și selecție socotim că este foarte important să le răspundem detaliat, cu precizarea că nu încercăm să satisfacem aşteptările nimănui ci oferim o posibilitate de transformare mentală.

Pornim de la ideea principală că statutul personal nu garantează calitatea sau capacitatea de a îndeplini cel mai bine o demnitate. Cine poate pretinde că o diplomă este suficientă pentru a deveni inginer, medic sau contabil? O condiție necesară nu poate fi niciodată suficientă! Să estompam orgoliile și să ne gândim că însuşi titlul pompos de MAESTRU contrazice noțiunea de Maiestrie, care necesită voință și eforturi permanente de progres.

Prin gradul de Maestru se presupune deci că am dobândit plenitudinea drepturilor și cunoștințelor masonice, așa cum sunt ele percepute «între Echer și Compas». Însă trebuie studiate toate exigențele specifice, mai ales că în lojile simbolice este dificil să căpătăm experienţa necesară pentru a deveni propriul Maestru, timpul relativ scurt de elevaţie făcând imposibilă desăvârşirea. Poate apărea frecvent și pericolul grav al satisfacţiei de sine, al sentimentului de «capăt de drum» ce creează o imagine falsă care ne oprește din evoluţie.

Înaltele Grade ne ajută să aprofundăm cerințele Măiestriei, atât individual cât şi împreună cu Fraţii noștri, luminând ceea ce era în întuneric, exaltând, autentificând sau transpunând experienţele anterioare. Au misiunea sacră de a conduce progresiv la interiorizarea ezoterismului primelor trei grade şi permit Masonului să-şi realizeze ucenicia, pentru a deveni mai târziu un Companion capabil să aspire la veritabila Măiestrie a Lucrării. Atâta timp cât instruirea nu este completă, nu poţi distinge clar drumul iar Lumina se arată în toată strălucirea ei doar celui care vrea să deschidă larg ochii şi să privească. Într-o bună zi, orice Maestru va trebui să aibă mai bine de şapte ani, dator să tindă către gradul ultim al Ritului nostru, prin tot ceea ce intreprinde înăuntru şi în afara Templului.

Legenda pe care o invocă cel de al 3-lea grad îl distanţează de primele două, împrumutate de la zidarii operativi ai Evului Mediu. Este important să formulăm acum următoarea corecţie: departe de a fi în contradicție cu cele simbolice, Înaltele Grade sunt o extensie și o dezvoltare a primelor, iar printr-o simplă apartenenţă nu se poate pretinde superioritate în raport cu ceilalţi. Înaltele Grade reprezintă un instrument complementar dar necesar, fiind stagii de aprofundare puse în slujba tuturor Fraţilor din Marea Lojă Naţională a României. După această rectificare a unei iluzii deşarte, este esențială perspectiva noilor acumulări, dar şi obligativitatea îndatoririlor ataşate. Iar pentru a deveni Maeştri autentici, învăţăm să punem mereu la îndoială cerințele sau constrângerile cu care ne confruntăm, fară a mai adopta involuntar poziția «la Ordin». Acesta este scopul fundamental al Înaltelor Grade, începând cu «Legenda lui Hiram» care ne poartă pe un drum lung și dificil, sperând să nu ne amăgim singuri și să renunţăm benevol la libertatea Spiritului.

Ce oferă de fapt aprofundarea Măiestriei în sânul Supremului nostru Consiliu? Mai întâi, trebuie să înţelegem semnificația termenului „Scoțianism”, care nu are mare legătură cu Scoția, ci desemnează de fapt Înaltele Grade sau un sistem de grade ulterioare Măiestriei, cu o conotație de prestigiu. Majoritatea gradelor Ritului s-au născut și s-au dezvoltat în Franța, iar câteva sunt de origine continentală sau anglo-saxonă.

Motivaţiile accederii într-o Lojă de Perfecție ar  putea ar fi următoarele:

  • a) motivaţia istorică

Între anii 1723 și 1738, Francmasoneria a fost organizată prin cele trei grade meşteşugăreşti, gradul de Maestru, bazat pe legenda hiramică, fiind deja introdus peste tot în Loji. Între timp, au apărut rapid altele, remarcând în special pe cele cunoscute sub numele de «Maître Écossais» sau «Maître Parfait». Cea de-a doua jumătate a sec. al XVIII-lea multiplică gradele scoțiene, ceea ce constituie baza noastră istorică care se cere studiată.

  • b) motivaţia notorietăţii internaționale

În concordanță cu argumentul istoric anterior, RSAA rămâne şi astăzi ritul cel mai răspândit în lume, căpătând de-a lungul timpului o anumită influenţă spirituală prin adepţii săi. Se distinge deci prin cosmopolitismul său şi beneficiază de o rețea internațională de excepție care permite Jurisdicţiei române să menţină relații de prietenie cu Supreme Consilii chiar și din afara Lanţului nostru de Unire (l’A\I\M\E\), având alături Marea Lojă Naţională a României în politica sa externă privind recunoaşterile.

  • c) la aceste două motive se adaugă un al treilea, de natură simbolică

Parcursul scoțian este îmbogăţit cu Înaltele Grade de inspirație variată, care reprezintă factorii de dezvoltare a concepției noastre despre Măiestrie, facilitând posibilitatea de a o defini şi de a o revela. Această diversitate este o avuție inestimabilă, care reunește şi contopeşte o serie de domenii simbolice și culturale ce adesea se confunda între ele, plecând de la „logica inițiatică” şi până la ancorarea în pluralism: alchimist, vetero și neo-testamentar, trinitar, cabalist, templier, hermetic, gnostic etc., instrumente de reflecție, interogare și progres pentru orice bun Mason. Prin urmare, vocația Scoțianismului este să adune Frați de orice naționalitate și de orice credință în jurul unui Rit care le recunoaşte și le acceptă. Adevărat centru de uniune, reprezintă un curent filosofic și spiritual care împacă libertatea absolută de conștiință cu respectul pentru concepțiile metafizice ce ţin de alegerea personală, în conformitate cu «Declaraţia de Principii a Conventului de la Lausanne». RSAA are un caracter universalist, laic şi adogmatic, în sensul că simbolurile la care face referinţă practica sa ritualistică pot fi agreate de orice Mason, indiferent de credința sau de îndoiala sa. Ţinta este de a instrui oameni conștienți, liberi și responsabili din punct de vedere etic. Deviza noastră, adoptată acum şi de Obediență, este semnificativă în acest sens, deoarece susține capacitatea de a învăța să punem treptat o ordine în chaosul vieții cotidiene.

Pe plan individual, parcursul scoțian le facilitează progresul celor care s-au angajat să-l urmeze fidel, într-un lung proces de (auto)construire a personalității și de percepţie a lumii complexe în care trăiesc, aducând plus-valoarea care dă substanță la «CEEA CE» era deja acolo, într-o forma activă sau latentă.

Toate acestea se pot aplica numai dacă masonii Înaltelor Grade înţeleg cu adevărat misiunea lor specifică şi anume aceea de a fi nişte gardieni vigilenți, conservatori destoinici ai unei marețe istorii, ai unui impresionant patrimoniu cultural, ai unei tradiții oculte precum şi a practicilor specifice pe care ei au responsabilitatea să le perpetueze și să le transmită mai departe  nealterate.

Înaltele Grade ale Scoțianismului sunt grefate pe Măiestrie, pe care o dezvoltă şi o luminează din interior. Fiind contemporane cu apariția legendei hiramice, deschid diverse căi spre interogările legitime ale Maeștrilor. Practica lor marchează etapele unei călătorii personale, conectate între ele pentru a avea coerență, ceea ce duce la unitate, de la primul la cel de al 33-lea grad.

Fiecare grad se bazează pe cel precedent, integrând învățăturile anterioare, dar îl anunță şi pe următorul: un dezastru tulbură armonia pe Şantier şi astfel Masonul va descoperi necesitatea de a depăși criza, găsind înlăuntru o soluție viabilă și voința fermă de a o aplica. Mai puternic acum și purificat prin elemente, el trebuie să se confrunte cu noi încercări. După două grade de instruire, Companionul crede iluzoriu că va aduna în sfârșit roadele muncii sale şi va descoperi planul de arhitectură al Edificiului, dar este mult mai greu decât se așteaptă. Întâlnirea dintre cei trei Companioni răi este un act fundamental şi reprezintă intruziunea brutală a răului, marcată de dezechilibru într-o poveste care părea idilică. Proaspătul Maestru revine la viaţă, crezând că a fost salvat de Fraţii săi şi a ajuns la finalul încercarilor. Însă niciodată nu putem cuatifica exact nivelul de intruziune iar Înaltele Grade intervin pentru a clarifica o legendă imaginară și pentru a o continua, dând o perspectivă narativă şi desăvârşind Măiestria. Maestrul se angajează într-un lung demers personal şi va încerca să înţeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat atunci când a fost readus la viaţă. Este un om liber, dar nu pe deplin conștient de acest lucru. Căutarea ramurei de salcâm îl va determina să depăşească valorile etice, fără a putea să explice dacă această căutare este o cercetare cu un obiectiv anume sau o lentă maturizare, menită să-i întărească Spiritul.

Cu siguranță este necesar un anumit nivel de cunoștințe care trebuie dobândit pentru a ajunge la o viziune globală iar «scenariul» nostru rafinat propune o multitudine de încercări şi se încheie cu o frumoasă meditație. Scoțianismul își trage bogăția din faptul că fiecare trăiește parcursul iniţiatic într-un ritm personal, cu propriile sclipiri şi cu propriile îndoieli.

Să fie oare SUPERIOARE Înaltele Grade? Noi considerăm ca acest termen este total inadecvat în Francmasonerie, care susține EGALITATEA sub toate formele sale. Combinând metafizica și raționalitatea sau tradiția și modernitatea, putem afirma că Înaltele Grade ar trebui să ocupe un loc aparte în cadrul demersului nostru deoarece ne conduc într-o extraordinară aventură spirituală, deşi practica lor este facultativă. Asta dacă Masonul se atașează de înşiruirea gradelor şi nu e prea grăbit ca să mai aprofundeze ritualurile pentru a descoperi comorile rezervate doar celor ce caută profunzimea gândului. Suntem conştienți că unii Frați doar lecturează textele la Ţinute și mimează munca asiduă, având o viziune brută şi profană a Perfecţionării, ireconciliabilă cu spiritul masonic sau metoda inițiatică propusă de noi. Dar indiferent de nivelul atins, în Francmasonerie nu vom putea afla decât ceea ce găsim noi înşine!

Încheiem prin a vă reaminti ca jurisdicția Supremului Consiliu este alcătuită din Frați care sunt atașați fundamental de apartenența lor la Marea Lojă Naţională a României. Împreună cu Obedienţa noastră, ne vom strădui mereu ca Lumina să nu se stingă niciodată printre voi! Să nu uităm că Înaltele Grade se practică într-o lojă, ca toate celelalte de altfel, iar dacă veţi considera încheiată călătoria voastră înseamnă că deja ați atins Perfecțiunea şi meritaţi toată admiraţia noastră!

 

Am zis!

Florian NICULAE, 33

Marele Secretar General al SCR